17. Admite faptul că viața nu este dreaptă

O prietenă, ca răspuns pentru o conversație pe care o purtam despre nedreptatea vieții, m-a întrebat, ”Cine a spus că viața trebuie să fie corectă, sau măcar că a fost concepută să fie așa?” Întrebarea ei a fost una bună. Mi-am amintit de ceva ce am fost învățat când am fost mic: Viața nu este corectă.

Este păcat, dar este foarte adevărat. Recunoscând acest fapt sobru poate fi foarte benefic pentru sine. Una dintre greșelile pe care mulți dintre noi le facem este să ne simțim prost pentru noi, sau pentru altcineva, gândindu-te ca viața ar trebui să fie corectă, sau că va fi cândva.

Nu este și nu va fi.

Când facem această greșeală tindem să petrecem foarte mult timp plângându-ne despre ce este greșit în viața. Ne compătimim cu alții, discutând nedreptățile vieții. ”Nu este corect”, ne plângem, nu realizăm aceasta, poate, nu a fost niciodată intenționată să fie așa.

Unul dintre lucrurile drăguțe care se întâmplă când renunțăm la ideea că viața nu-i corectă este faptul că ne împiedică să ne simțim rău pentru noi înșine încurajându-ne să facem tot ce putem cu ceea ce avem.

Noi știm că nu e ”jobul vieții” să facă totul perfect, este propria noastră provocare. Predându-ne acestei idei ne ține din a ne simți prost pentru alții deoarece ne este amintit faptul că fiecare persoană are provocări, puteri și încercări unice și diferite.

Această viziune m-a făcut să fac față provocării de a crește doi copii, deciziile dificile pe care trebuia să le iau era pe cine să ajut și pe cine nu pot să ajut, la fel de bine mă străduiam cu probleme personale în tot acest timp în care m-am simțit victimizat și tratat nedrept.

Aproape tot timpul mă trezește la realitate și mă călăuzește.

Faptul că viața nu este corectă nu înseamnă că nu ar trebui să facem ceva în această privință ca să îmbunătățim viețile noastre sau toată lumea. Ba chiar din contră, ne sugestionează să facem asta.

Când nu recunoaștem sau admitem că viața nu este corectă, tindem să simțim milă pentru alții și pentru noi.

Mila, de sigur, este o emoție de auto-apărare care nu face nimic pentru nimeni, exceptând faptul că te face să te simți mai prost decât te simți deja.

Când recunoaștem că viața nu este corectă, simțim compasiune pentru noi și alții.

Compasiunea este o emoție sinceră care livrează iubire și bunătate către toți pe care îi atinge. Data viitoare când te gândești la nedreptatea lumii, încearcă să îți reamintești aceste idei simple.

Ai putea fi surprins că aceste gânduri alunga din autocompătimire în acțiuni ajutătoare.

 

You might also like

No Comments

    Leave a Reply