2. Fă pace cu imperfecțiunea

Nu am întâlnit până acum niciun perfecționist absolut care să aibă viața plină de pace interioară. Nevoia de a fi perfect si dorința de a fi pașnic sunt în conflict una cu alta. De fiecare dată când vrem să avem un lucru într-un anumit mod, mai bun decât este deja, noi suntem, prin definiție, angajați într-o luptă pierdută.

Decât să fim mulțumiți și recunoscători de ceea ce avem, noi suntem concentrați pe ce-i greșit și nevoia noastră de a-l rezolva.

Când ne uităm doar la ce este greșit, implică faptul că suntem nemulțumiți sau neentuziasmați. Chiar dacă are legătura cu noi – o cameră dezordonată, o zgârietură pe mașină, o realizare imperfectă, câteva kg de care ne-am putea lipsi – sau orice altă ”imperfecțiune” – felul în care cineva privește, acționează, sau își trăiește viața – actele care se concentrează pe imperfecțiuni ne alungă de lângă țelul nostru de a fi buni și înțelegători.

Această strategie nu ne spune să încetăm să dăm tot ce avem noi mai bun, ci să nu fim prea axați și concentrați pe părțile proaste ale vieții. Este vorba de a realiza faptul că, deși întodeauna va exista o metodă mai bună de a realiza un lucru, asta nu înseamnă că nu te poți bucura și aprecia modul în care lucrurile se desfășoară deja.

Soluția este să conștientizezi momentul în care cazi în habitatul tău de a insista că ar trebui să fie altfel decât este deja.

Amintește-ți că viața este bună așa cum este acum. În lipsa judecatei tale, totul ar fi foarte bine. Începând să elimini nevoia ta de a fi perfect în toate ariile vieții, vei începe să descoperi perfecțiunea vieții în sine.

You might also like

No Comments

    Leave a Reply