9. Lasă-i pe alții să aibă gloria

Se întâmplă ceva magic spritului oamenilor, un sentiment calm care vine peste tine, când te oprești să ai nevoie de toată atenția direcționată către tine în loc să lași pe alții să aibă gloria.

Nevoia noastră de atenție excesivă este partea stimei de sine a noastră care zice, ”Uită-te la mine. Sunt special. Povestea mea este mult mai interesantă decât a ta.” Este vocea care nu zice asta, dar ar vrea să creadă în ”realizările mele sunt mult mai importante decât ale tale.”

Ego-ul este partea noastră care vrea să fie văzută, ascultată, respectată, considerată specială, de multe ori pe cheltuiala altuia.

Este partea noastră care întrerupe povestea cuiva, sau nerăbdător așteaptă să vorbească ca să primească el toată atenția. Mulți dintre noi facem asta. Când imediat te arunci și aduci conversația înapoi către tine, poți să minimalizezi bucuria pe care persoane o are împărtășind, și făcând asta, creezi distanță între tine și alții. Toată lumea pierde.

Data următoare când cineva povestește cu tine sau împărtășește o realizare, realizează-ți tendința de a spune ceva despre tine ca răspuns.

Deși este un obicei greu de contestat, nu-i doar plăcut, dar este chiar pașnic să cedezi nevoia ta de atenție și în schimb să împărășești veselia ta.

În loc să spui, ”Odata am făcut același lucru” sau ”Ghici ce am făcut azi”, mușcă-ți limba și observă ce se întâmplă.

Doar spune, ”Este minunat,” sau ”Te rog, spune-mi mai multe,” și las-o așa. Persoana cu care vorbești va fi mult mai entuziasmată și, pentru că ești ”prezent”, pentru că asculți cu atenție, el sau ea nu se va simți în competiție cu tine.

Rezultatul va fi că persoana se va simți mult mai relaxată în preajma ta, ea sau el fiind mult mai încrezători și interesanți. De asemenea, și tu te vei simți mai relaxat pentru că nu vei fi pe marginea scaunului tău, așteptându-ți rândul.

Evident, de multe ori este necesar să schimbăm păreri sau experiențe, să primim gloria sau atenția în loc să o oferim pe toată. Mă refer aici la nevoia compulsivă de a apuca-o de la alții. Ironic, când cedezi nevoia de a avea gloria, atenția de care obișnuiai să ai nevoie este înlocuită de o liniște interioară încrezătoare care este derivată prin lăsarea altora să o aibă.

You might also like

No Comments

    Leave a Reply