5. Dezvoltă-ți compasiunea

Nimic nu ne ajută mai mult să ne construim perspectivele noastre decât să ne dezvoltăm compasiune pentru persoanele din jur. Compasiunea este un sentiment simpatic. Aceasta implică voința de a te pune în papucii altuia, să te concentrezi mai puțin pe tine și să-ți imaginezi cum este să fii în starea altei persoane, și simultan, să simți iubire pentru acea persoană.

Este recunoașterea că problemele altora, durerea și frustrarea lor, sunt de fapt la fel de reale ca sentimentele noastre – de multe ori chiar mai rău. Recunoscând aceasta și încercând să ajutâm alte persoane, ne deschidem inimile și ne dezvoltăm sentimentul de recunoștință.

Compasiunea este un lucru pe care îl poți dezvolta prin practică.

Implică doua lucruri: intenție și acțiune. Intenția înseamnă ca pur și simplu să îți deschizi inima către alte persoane. Acțiunea este ceea ce faci în privința asta. Ai putea dona frecvent un pic de timp sau bani (sau ambele) pentru o cauză care este aproape de inima ta.

Sau ai putea să oferi un zâmbet frumos și un sincer salut către persoanele pe care le întâlnești pe stradă. Nu este atât de important ceea ce faci, doar că faci ceva. Cum ne amintește Maica Tereza,

”Nu putem face lucruri mărețe pe acest pământ, însă putem face lucruri mici cu multă dragoste.”

Compasiunea îți dezvoltă simțul de recunoștință luându-ți atenția de pe toate lucruri mici pe care mulți dintre noi le-am învățat să le luăm în serios.

Când îți rezervi timp ca să reflecți asupra miracolului vieții – miracolul că ești apt să citești această carte – capacitatea de a avea perspectivă, de a iubi, și toate celelalte, te pot ajuta să-ți amintești că multe dintre lucrurile pe care le crezi că sunt ”probleme mari” de fapt sunt doar ”lucruri mici” pe care tu le transformi în ”lucruri mari”.

You might also like

No Comments

    Leave a Reply