Timp

Nu-ți îngropa timpul în lucruri inutile cum e ura sau distracția pe seama celor pe care nu îi suporți, îngroapă-ți timpul în lucruri utile, fă-ți un bine, citește o carte, vizionează un film.

Scrie un rând, eliberează stresul prin câteva ore de somn, eliberează nervii prin plimbări lungi. Trăiește iubind, trăiește în ignoranță, nu în ură toxică și gratuită pe care toți o au unii față de ceilalți, antipatia crizantă care face viața sa treacă ca un trăznet prin tine.

Fii fericit că ești aici, că vezi soarele, că ești apreciat de câteva persoane, nu de o întreagă lume care cu adevărat nu au intenția de a le păsa nici de ei înșiși, doar trăiesc pentru a fi în centru.

Nu, nu în centru e primul loc, primul loc e acolo unde te simți victorios, mândru și liber. Lecții de morală dramatică poate ține oricine, dar nu toți cei triști mai și plâng. Nu toți cei veseli sunt fericiți, nu toți cei căsătoriți se și iubesc, nu toți cei care par imperfecți și proști chiar sunt, nu toți cei tăcuți sunt și muți, ei doar gândesc.

Totul e ceea ce pare prin perspectiva din care e privit acel tot, nimic e doar de intenție. Da, scriitorii, noi cei care ne vindem sufletul artei, nu toți suntem nefericiți, nu toți ne putem numi scriitori, unii sunt atât de snobi încât au impresia că totul li se cuvine, alții judecă după virgulele altor scriitori, alții sunt triști de dragul de a fi si împărtășesc această tristețe vrând să îi indispună și pe alții, iar cei cu bun simț zâmbesc, zâmbesc și îi provoacă si pe alții să zâmbească, ascunzând războiul rece ce se dă în sufletele lor plăpânde.

Iubesc arta, iubesc viața și nu din vina mea. Și eu uram totul până să îmi fie deschisă mintea și implantată ideea că ura mă va hrăni.

Nu, nu m-a hrănit, m-a rănit, iar eu m-am înfructat din propria-mi durere. Și nu am renunțat la ce ajunsesem să fiu, la scriitoarea din mine, nu mai scriu mult, zilnic ca odinioară, dar sper ca într-o bună zi să public o carte, iar numele meu să aducă zâmbete pe buzele celor ce o vor citi, cartea mea să exprime timiditatea plăcută cu care cei care m-au cunoscut au avut de a face. Sau nebunia extremă, obositoare și tâmpită pe care au trăit-o ulterior.

Nu suntem perfecți, iar eu scriu ilogic, sunt un mozaic nedeslușibil chiar și pentru mine, și sunt imună la critici, mă iubesc pe mine ca scriitor, ca suflet, ca om mai puțin. Nu suntem perfecți, măcar hai să fim originali, nu copii nereușite.

Autor: Oanna

 

You might also like

No Comments

    Leave a Reply